Title: Condamnati la fericire - Experimentul comunist in Romania
Year: 1992
Genre: Documentary
Writer: Vladimir Tismaneanu
Director: Dinu Tanase
Fanatic si intolerant, comunismul romanesc a reprezentat o agresiune
sistematica impotriva libertatii umane.
O carte aparuta in 2004 la Polirom ofera o excelenta radiografie a ultimilor
ani ai perioadei ceausiste din istoria comunismului romanesc. Este vorba de
volumul "O lume disparuta - Patru istorii personale urmate de un dialog cu
H.-R. Patapievici". Autorii celor patru incursiuni autobiografice sunt Paul
Cernat, Ion Manolescu, Angelor Mitchievici si Ioan Stanomir, intelectuali
remarcabili care reusesc sa racordeze registrul propriei memorii la o
perspectiva profunda asupra totalitarismului maniacal al "epocii de aur".
Ma bucur sa semnalez acest volum si sa-l recomand calduros tuturor celor
care vor sa priceapa dimensiunea halucinanta a Raului in acei ani, dar si
mecanismele supravietuirii morale si psihologice.
In aceste randuri voi relua cateva idei din scenariul filmului "Condamnati
la fericire - Experimentul comunist in Romania". Filmul, scris si prezentat
de mine, a fost regizat de Dinu Tanase si difuzat in 1992. Scenariul a
aparut in 1991 la Brasov sub egida revistei "Astra", cu o prefata intitulata
"Despartirea de comunism", semnata de cunoscutul scriitor si disident
brasovean Vasile Gogea. Aparitia acestui volum a fost posibila gratie
eforturilor lui Leonard Oprea, el insusi scriitor brasovean, implicat in
actiunile disidente ale anilor ’80.
Reiau asadar ideile din ultima parte a volumului "Condamnati la fericire".
Mi se pare important sa amintesc faptul ca in urma cu doua luni s-a stins
din viata Aurel-Dragos Munteanu, intelectual critic si disident in ultimii
ani ai regimului comunist. De asemenea, in luna iulie anul acesta s-au
implinit zece ani de la disparitia lui Mihai Botez, figura importanta a
gandirii antitotalitare din Romania. Lucrarile analitice ale lui M. Botez,
inclusiv cele scrise dupa 1990, merita discutate in ansamblul eforturilor
de a intelege natura politica si sociala a regimurilor comuniste si
postcomuniste. Am fost prieten cu amandoi, as avea multe de scris si sper
sa am ocazia sa o fac intr-un viitor nu prea indepartat.
Fie-mi permis aici sa le omagiez memoria.
Analizam in textul meu constructia scenariului socialismului dinastic, mai
cu seama dupa 1977. Cutremurul a fost o sansa pentru Ceausescu sa-si
fortifice dictatura personala si sa porneasca actiunile distructive
impotriva centrului istoric al Capitalei. Scenariul dinastic era legat nu
numai de pozitia Elenei ca real numar doi in partid si stat, dar si prin
propulsarea lui Nicu intai in fruntea UTC-ului, apoi ca prim-secretar la
judetul Sibiu si membru supleant al Comitetului Executiv. Romanii erau
sistematic infometati in numele teoriilor lui Ceausescu despre alimentatia
rationala a populatiei. Ceremoniile cultului personalitatii deveneau tot mai
mult ceremonii funebre. Pe masura ce regimul isi marturisea caracterul
aberant, totalmente irational, se intensificau actiunile de opozitie. Trebuie
mentionate cazurile unor intelectuali protestatari precum Paul Goma, Dorin
Tudoran, Doina Cornea, Dan Petrescu, Mihai Botez, Mircea Dinescu, Gabriel
Andreescu, Radu Filipescu. Sa nu-l uitam pe Vasile Paraschiv, cel care a
infruntat sistemul in numele dreptului la sindicate libere. Tin sa-i amintesc
si pe intelectualii din Iasi apropiati de Dan Petrescu: Liviu Cangeopol,
Liviu Antonesei, Al. Calinescu, Luca Pitu, Sorin Antohi. Directia reformista
este insa absenta in partid. Abia cu "Scrisoarea celor sase" se va intampla
ceva important in nomenclatura, insa este simptomatic ca nici un aparatcik
din mai tanara generatie nu a semnat-o. In acelasi timp, chiar la nivel de
mase, se trece pragul rabdarii si se produc revolte spontane impotriva terorii
economice si politice.
De la miscarea Goma si greva minerilor din Valea Jiului din 1977 pana la
revolta anticomunista a muncitorilor din Brasov de la 15 noiembrie 1987 au
fost traversati zece ani de cosmar, dar si de desteptare. Partidul fusese
anihilat ca organism viu (atata cat putea fi el) si devenise cutia de
rezonanta a exclamatiilor isterice ale unui despot mereu mai panicat. Venirea
la putere in 1985 a lui Mihail Gorbaciov, strategiile cunoscute sub numele de
Glasnost si Perestroika, deci masurile de liberalizare si noua ofensiva
antistalinista, l-au exasperat pe Ceausescu. Propaganda oficiala abunda in
atacuri impotriva "deviatiei de dreapta" din miscarea comunista internationala.
Acelasi Ceausescu care condamnase invazia Cehoslovaciei in 1968 propunea in
1989 actiuni militare imptriva relegalizarii sindicatului liber Solidaritatea
in Polonia. "Scrisoarea celor sase" era de fapt ecoul in Romania al
schimbarilor petrecute in URSS si in alte state ale Tratatului de la Varsovia.
Ce conta, cum nota Dorin Tudoran intr-un editorial din "Agora", era faptul ca
acei sase vorbeau din interiorul sistemului leninist. Cei sase, ca si amicii
lor mai putin vizibili precum Ion Iliescu si Martian Dan, nu urmareau
schimbarea sistemului, ci doar liberalizarea sa. Dupa caderea zidului
Berlinului, eliberarea Pragai si debarcarea lui Jivkov, Ceausescu devenise in
chip clar un anacronism istoric. In cartea mea "Stalinism pentru eternitate"
mi-am propus sa fac autopsia cadavrului acelui partid care l-a facut posibil
pe Ceausescu.
Year: 1992
Genre: Documentary
Writer: Vladimir Tismaneanu
Director: Dinu Tanase
Fanatic si intolerant, comunismul romanesc a reprezentat o agresiune
sistematica impotriva libertatii umane.
O carte aparuta in 2004 la Polirom ofera o excelenta radiografie a ultimilor
ani ai perioadei ceausiste din istoria comunismului romanesc. Este vorba de
volumul "O lume disparuta - Patru istorii personale urmate de un dialog cu
H.-R. Patapievici". Autorii celor patru incursiuni autobiografice sunt Paul
Cernat, Ion Manolescu, Angelor Mitchievici si Ioan Stanomir, intelectuali
remarcabili care reusesc sa racordeze registrul propriei memorii la o
perspectiva profunda asupra totalitarismului maniacal al "epocii de aur".
Ma bucur sa semnalez acest volum si sa-l recomand calduros tuturor celor
care vor sa priceapa dimensiunea halucinanta a Raului in acei ani, dar si
mecanismele supravietuirii morale si psihologice.
In aceste randuri voi relua cateva idei din scenariul filmului "Condamnati
la fericire - Experimentul comunist in Romania". Filmul, scris si prezentat
de mine, a fost regizat de Dinu Tanase si difuzat in 1992. Scenariul a
aparut in 1991 la Brasov sub egida revistei "Astra", cu o prefata intitulata
"Despartirea de comunism", semnata de cunoscutul scriitor si disident
brasovean Vasile Gogea. Aparitia acestui volum a fost posibila gratie
eforturilor lui Leonard Oprea, el insusi scriitor brasovean, implicat in
actiunile disidente ale anilor ’80.
Reiau asadar ideile din ultima parte a volumului "Condamnati la fericire".
Mi se pare important sa amintesc faptul ca in urma cu doua luni s-a stins
din viata Aurel-Dragos Munteanu, intelectual critic si disident in ultimii
ani ai regimului comunist. De asemenea, in luna iulie anul acesta s-au
implinit zece ani de la disparitia lui Mihai Botez, figura importanta a
gandirii antitotalitare din Romania. Lucrarile analitice ale lui M. Botez,
inclusiv cele scrise dupa 1990, merita discutate in ansamblul eforturilor
de a intelege natura politica si sociala a regimurilor comuniste si
postcomuniste. Am fost prieten cu amandoi, as avea multe de scris si sper
sa am ocazia sa o fac intr-un viitor nu prea indepartat.
Fie-mi permis aici sa le omagiez memoria.
Analizam in textul meu constructia scenariului socialismului dinastic, mai
cu seama dupa 1977. Cutremurul a fost o sansa pentru Ceausescu sa-si
fortifice dictatura personala si sa porneasca actiunile distructive
impotriva centrului istoric al Capitalei. Scenariul dinastic era legat nu
numai de pozitia Elenei ca real numar doi in partid si stat, dar si prin
propulsarea lui Nicu intai in fruntea UTC-ului, apoi ca prim-secretar la
judetul Sibiu si membru supleant al Comitetului Executiv. Romanii erau
sistematic infometati in numele teoriilor lui Ceausescu despre alimentatia
rationala a populatiei. Ceremoniile cultului personalitatii deveneau tot mai
mult ceremonii funebre. Pe masura ce regimul isi marturisea caracterul
aberant, totalmente irational, se intensificau actiunile de opozitie. Trebuie
mentionate cazurile unor intelectuali protestatari precum Paul Goma, Dorin
Tudoran, Doina Cornea, Dan Petrescu, Mihai Botez, Mircea Dinescu, Gabriel
Andreescu, Radu Filipescu. Sa nu-l uitam pe Vasile Paraschiv, cel care a
infruntat sistemul in numele dreptului la sindicate libere. Tin sa-i amintesc
si pe intelectualii din Iasi apropiati de Dan Petrescu: Liviu Cangeopol,
Liviu Antonesei, Al. Calinescu, Luca Pitu, Sorin Antohi. Directia reformista
este insa absenta in partid. Abia cu "Scrisoarea celor sase" se va intampla
ceva important in nomenclatura, insa este simptomatic ca nici un aparatcik
din mai tanara generatie nu a semnat-o. In acelasi timp, chiar la nivel de
mase, se trece pragul rabdarii si se produc revolte spontane impotriva terorii
economice si politice.
De la miscarea Goma si greva minerilor din Valea Jiului din 1977 pana la
revolta anticomunista a muncitorilor din Brasov de la 15 noiembrie 1987 au
fost traversati zece ani de cosmar, dar si de desteptare. Partidul fusese
anihilat ca organism viu (atata cat putea fi el) si devenise cutia de
rezonanta a exclamatiilor isterice ale unui despot mereu mai panicat. Venirea
la putere in 1985 a lui Mihail Gorbaciov, strategiile cunoscute sub numele de
Glasnost si Perestroika, deci masurile de liberalizare si noua ofensiva
antistalinista, l-au exasperat pe Ceausescu. Propaganda oficiala abunda in
atacuri impotriva "deviatiei de dreapta" din miscarea comunista internationala.
Acelasi Ceausescu care condamnase invazia Cehoslovaciei in 1968 propunea in
1989 actiuni militare imptriva relegalizarii sindicatului liber Solidaritatea
in Polonia. "Scrisoarea celor sase" era de fapt ecoul in Romania al
schimbarilor petrecute in URSS si in alte state ale Tratatului de la Varsovia.
Ce conta, cum nota Dorin Tudoran intr-un editorial din "Agora", era faptul ca
acei sase vorbeau din interiorul sistemului leninist. Cei sase, ca si amicii
lor mai putin vizibili precum Ion Iliescu si Martian Dan, nu urmareau
schimbarea sistemului, ci doar liberalizarea sa. Dupa caderea zidului
Berlinului, eliberarea Pragai si debarcarea lui Jivkov, Ceausescu devenise in
chip clar un anacronism istoric. In cartea mea "Stalinism pentru eternitate"
mi-am propus sa fac autopsia cadavrului acelui partid care l-a facut posibil
pe Ceausescu.
Video preview http://www.2shared.com/video/6leC2nrD/CondamnatilafericireTVRipTecig.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu