Hitting the Apex (2015) film

Cui ii plac cursele motogp acest documentar trebuie vazut.In cele doua ore este relatata povestea a 6 piloti ce-si fac de cap in timpul curselor.punctul de pornire este 2009 si se termina in 2013.este titrat in romana.

http://www.topvideohd.com/2015/09/hitting-apex-2015-film-online.html
http://www.imdb.com/title/tt4973112/

Multimea vrea o noua clasa politica-NU SE VA INTAMPLA

Am participat  la demonstratia de solidaritate(centrul Pitestiului) fata de victimele de la clubul colectiv in ce-a de a-2-a zi cand in acea dimineata premierul ponta a demisionat(implicit si guvernul).ajung acasa pe la ora 20:20 dau pe tvr1 la telejurmal si tocmai erau declaratii ale presedintilor de partide politice din coalita de la guvernare.
tariceanu:nu suntem pentru alegeri anticipate dorim sa participam in cntinuare la guvernare in noul guvern.acceasi  partitura zisa si de co-presedintele alde pe nume constantin.
oprea de la unpr:sustinem in continuare psd
dragnea de la psd:fara anticipate putem oferi noul premier.
la ora 21 a inceput pe tvr1 o emisiune cu participanti din societatea civila,ziaristi,angajati ai tvr si politicieni(un invitat de la psd,pnl si unpr).
mi-am propus sa particip la demonstratie pentru a simti starea de spiritpenu o mai practica comparatie dintre multime si politic.trecand prin aceste doua situatii este clar ca NU SE VA SCHIMBA NIMIC in aceasta tara dupa ce aberatii au zis politicienii in acea emisiune legat de starea actuala si schimbarea clasei politice.EFECTIV SUNT RUPTI DE REALITATE.discrepanta este asa evidenta incat vorbim limbi diferite.participantii la emisiune le explicau lucruri practice"asta se intampla pe pamant unde e prostimea" si aia de la psd(nu-i stiu  numele cred ca e senatoare)a inceput sa abereze ca nu cu mult timp in urma au votat regulament de ordine interioara care ar trebui sa ...bla bla bllla.orban de la pnl sa dus pe aratura iar senatorul de la unpr un increzut ca si oprea.voi cauta emisiunea in cauza pentru a o face vizionabila roicand pe net ca sa vedeti cat de stapanitori se vad politicienii.
Emisiunea poate fi vizionata aici http://www.tvrplus.ro/editie-editie-speciala-385682

Case anti-glonţ, anti-incendiu şi prietenoase cu mediul, din peturi şi lut

În Nigeria, localnicii îşi construiesc case colorate, anti-glonţ, anti-incendiu, rezistente la cutremure, dar şi durabile, din sticle de plastic (peturi) şi lut. Construcţiile menţin o temperatură interioară confortabilă, nu au emisii de carbon şi sunt alimentate cu energie solară sau gaz metan obţinut din reciclarea deşeurilor (umane şi animale).

Potrivit Phys.org, criza locuinţelor din Nigeria este atât de acută, încât ar fi nevoie de aproape 16 milioane de case pentru a o rezolva. Cum construcţia în stil tradiţional ar fi mult prea scumpă pentru cei mai mulţi localnici, unii au ales soluţiile propuse de două organizaţii şi şi-au ridicat case din sticle de plastic. Proiectul aparţine ONG-urilor Development Association for Renewable Energies (DARE) şi Africa Community Trust şi încearcă să rezolve două probleme dintr-un foc: problema lipsei locuinţelor şi problema protecţiei mediului.

Pentru o astfel de casă cu două dormitoare este nevoie de aproximativ 14.000 de peturi. În Nigeria se aruncă la gunoi cam trei milioane de astfel de sticle de plastic, zilnic. Peturile sunt umplute cu nisip şi legate în construcţie, între ele, cu lut şi ciment. Astfel, se formează un perete solid, mai puternic decât cel din bolţari, spun constructorii.

Autorii proiectului susţin că aceste case colorate sunt şi anti-glonţ, rezistă la incendii şi la cutremure; în plus, menţin o temperatură constantă în interior, tot anul. O astfel de casă poate avea şi trei etaje, dar nu mai mult, din cauza greutăţii peturilor umplute cu nisip. Diversitatea colorată a peturilor folosite la construcţie face ca fiecare astfel de casă să poată fi unică, în ceea ce priveşte designul, aspectul exterior.

Sursa, foto şi mai multe detalii: TA

Marturii ale pompierilor care au participat la evenimentul de la clubul Colectiv

Primii pompieri care au ajuns la locul tragediei din Colectiv vorbesc despre cea mai grea misiune din viaţa lor: noaptea în care, într-o beznă totală, au căutat morţii prin ungherele clublui.Echipajele de la unitatea de pompieri din Bulevardul Pieptănari au fost primele care au ajuns la clubul Colectiv în seara tragediei. Şi-au pus pe faţă măştile de oxigen şi s-au apucat să-i scoată afară pe toţi cei rămaşi în interiorul halei. Când înăuntru nu mai era decât fumul şi răniţii plecaseră deja spre spitale, pompierii s-au rezemat de ziduri şi au început să plângă.Tocmai terminaseră cea mai grea misiune din viaţa lor.
Am mers la unitatea din Pieptănari să stăm de vorbă cu ei şi i-am găsit pe pompieri în curtea unităţii, încă marcaţi de traumele ultimei intervenţii. Doi dintre ei, Marian Floarea şi Sorin Arhire, au găsit puterea să şi vorbească.
Când li se dă alarma, pompierii au două minute să se echipeze şi să iasă cu autospecialele pe poarta unităţii. De obicei, nu ştiu cât de gravă este situaţia spre care se îndreaptă. Când au ajuns în faţa clădirii în care funcţiona clubul, au văzut oameni arşi alergând în stradă.
Sorin Arhire îşi aminteşte: „Învăţat ca la alte incendii, cu câteva victime, am văzut vreo 4-5 care ieşeau cu arsuri şi am crezut că despre ei este vorba, zic să mă opresc să-i ajut. Dar înainte era tot mai rău, tot mai mulţi, tot mai mulţi. Oameni care ardeau hainele pe ei şi care ne implorau să-i ajutăm, să intrăm înăuntru şi să le salvăm prietenii. Uşa era blocată de cadavre, o grămadă de corpuri unul peste celălalt şi a trebuit să le dăm la o parte ca să putem intra”.

Lângă uşa clubului era un băiat pe care l-am văzut mereu la televizor şi care ne-a ajutat foarte mult. Am rămas uimit, el voia să intre după mine înăuntru şi nu avea mască, nu avea nimic. Eu abia făceam faţă cu aparatul de oxigen şi el voia să intre.
Sorin Arhire, pompier

Pompierii n-au mai avut ce să stingă, pentru că focul nu mai ardea în interiorul clubului. „N-a fost un incendiu normal, cu care ne întâlnim în fiecare zi. Noi am ajuns acolo şi nici nu mai aveam ce să stingem, pentru că acel burete s-a aprins dintr-odată şi a ars cu repeziciune. Nu mai era decât fum şi trupuri întinse pe jos. A fost mai mult o gazare, pentru că buretele a ars şi a emanat acel fum toxic, iar tot ce era înăuntru rămăsese intact, inclusiv mesele şi scaunele din lemn. Fumul era atât de toxic încât făceai doi paşi înăuntru şi nu mai puteai respira. Fără aparat de oxigen nu se putea pătrunde”, spune Marian Floarea.
„Oamenii ăia n-au avut nicio şansă“
E greu să le pui întrebări unor oameni care au intrat într-o hală inundată de fum şi au scos afară cadavre. Ce poţi să-i întrebi? Ce au simţit în momentul acela? Cei doi pompieri se încurajează unul pe altul şi povestesc ce au trăit. E mai mult o mărturisire între colegi decât un dialog cu un ziarist.
Marian Floarea: „Când am intrat înăuntru, era o linişte desăvârşită. Nici noi nu prea puteam comunica unii cu alţii pentru că aveam măştile pe figură... Se auzeau doar telefoanele lor sunând încontinuu, răspândite pe jos şi luminând în întuneric. Nu era vizibilitate deloc, noi am folosit nişte lanterne din dotare şi pe pipăite. Mers pe coate şi pipăit:  «Aici e cineva, aici e cineva». Am intrat în fiecare ungher: din toaletă am scos cinci persoane, din garderobă trei, de lângă bar, de peste tot...”.
Sorin Arhire: „Am ajuns la cei căzuţi înăuntru şi am vrut să-l ridic pe unul dintre ei, dar am rămas cu pielea în mână, cădea pielea de pe ei pur şi simplu. A venit un coleg şi m-a ajutat să-l scot, după care am pierdut evidenţa. Găseam - scoteam, găseam - scoteam. Am ieşit afară când mi s-a lipit aparatul de faţă pentru că nu mai aveam aer. Trei aparate am schimbat. A fost ceva de nedescris“.
Marian Floarea: „Un băiat de afară ne tot ruga: «E prietena mea înăuntru, salvaţi-o, salvaţi-o». Au ieşit colegii mei cu ea pe braţe şi am încercat să o readucem la viaţă cu manevre de resuscitare. Apoi a fost preluată de ambulanţă şi nu ştim ce s-a mai întâmplat. A fost groaznic. În hala aceea nu erau sisteme de aerisire, nu erau geamuri, era o hală închisă, cu o singură intrare. Noi căutăm de obicei gurile de aerisire, geamurile, decopertăm, spargem geamurile, ca să fie cât mai uşor accesibil, să iasă fumul. Acolo n-am avut ce să deschidem. Oamenii ăia n-au avut nicio şansă. În afara accesului principal, o uşă normală, mai era o uşă legată cu un lanţ. Cine putea să o deschidă în panica aceea? Abia când s-a terminat misiunea ne-am dat seama că a fost cea mai mare tragedie din ultimele decenii. Mă gândeam la părinţii care şi-au pierdut copiii, că şi eu sunt părinte. M-am gândit că şi fetele mele o să crească...”
Sorin Arhire: „În meseria asta, chiar dacă ai salvat 10 sau 20 de persoane înainte, când nu reuşeşti să salvezi un om uiţi de toţi ceilalţi pe care i-ai salvat. O singură chestie îţi poate strica tot ce crezi despre tine. Am găsit înăuntru o persoană de peste 100 de kilograme şi eram singur. Am încercat, chiar am încercat, dar n-am putut s-o clintesc. Nu mai aveam putere, nu că nu voiam. Au venit doi colegi să mă ajute şi abia am reuşit toţi trei. Eram sleiţi de puteri”.

Incendiul s-a manifestat foarte repede, a durat câteva minute şi apoi a rămas fumul. Nu era un fum normal, cum ai da foc la un lemn, era ceva toxic. Dacă intrai doi paşi fără aparat de oxigen îţi ardea căile respiratorii. Tot interiorul clubului era negru de fum, dar nimic nu era ars, nici măcar mesele şi scaunele din lemn.
Marian Floarea, pompier

Cum uită un pompier: „M-am jucat cu copilul până n-a mai putut”
Gândurile sunt cea mai mare problemă a pompierilor din Pieptănari. De trei zile n-au mai închis ochii şi n-au mai putut mânca. Se plimbă prin curtea unităţii în uniformele lor spălăcite şi în minte li se strecoară mereu aceleaşi imagini. Sorin Arhire îşi aminteşte că, după ce s-a terminat intervenţia, colegii lui au început să plângă. El nici nu mai ştie dacă a plâns şi după ce a ieşit din tură a încercat să uite: „Am ajuns acasă şi am dat televizorul pe desene animate. Am un băieţel şi am stat pur şi simplu 12 ore numai cu el, până a căzut el rupt de somn şi n-a mai putut să se joace cu mine. El m-a ajutat să nu mă mai gândesc, dar e mai greu de cei care nu au copii. Mai vorbim între noi şi un coleg mi-a spus: «Eu ce fac, că eu nu am copii?»”.
Pompierii noştri nu arată ca eroii din filme. Sunt nişte bărbaţi din popor, care se ruşinează de slăbiciunile lor. Unitatea din Pieptănari are un psiholog, care s-a mobilizat şi el după tragedia de vineri. „Dimineaţa, când ne-am întors de la intervenţie, doamna psiholog era aici. La ora şapte era la unitate şi ne-a spus că la orice oră avem nevoie putem să o sunăm”. Sorin Arhire n-a mai închis ochii de trei zile şi îi tremură buzele de emoţie când îşi aminteşte ce a văzut. Dar tot mai speră să treacă peste de unul singur: „Nu ştiu ce să zic, fiecare în felul lui. Dacă văd că nu pot să dorm şi nu pot, cred că o să merg să vorbesc şi cu doamna psiholog”.

„Sunt arşi pe faţă. Vor rămâne marcaţi toată viaţa“

La Spitalul Militar „Dr. Carol Davila“ din Bucureşti sunt internaţi 12 oameni care au suferit arsuri în incendiul de la clubul Colectiv. Unul este intubat, şapte sunt în continuare la terapie intensivă, în vreme ce pentru patru dintre ei starea de sănătate s-a îmbunătăţit în cursul zilei de ieri, când se discuta varianta mutării lor pe secţii. Colonel doctor Bogdan Marinescu, şeful secţiei Chirurgie Plastică şi Microchirurgie reconstructivă de la Spitalul Militar, ne-a vorbit despre efortul depus de medici în ultimele zile şi depre emoţiile celei mai mari operaţiuni de salvare din ultimul sfert de secol.

„Adevărul“: Cum a fost noaptea de vineri?
Bogdan Marinescu: Înainte de noapte trebuie să vă spun că joi am avut un pacient cu o operaţie foarte mare şi am stat până târziu, vineri am avut probleme cu el şi din nou am stat până târziu. Vineri seara, pe la 10, abia ajunsesem acasă. La trei sferturi de oră a trebuit să mă întroc. La început am crezut că n-o să aibă o amploare atât de mare. Mi-am dat seama că e grav când am văzut că Spitalul Universitar şi Spitalul de arşi sunt depăşite. Au început să vină răniţi cu salvările, dar şi cu maşinile prietenilor. Primii doi au ajuns cu maşinile prietenilor. Era în jur de ora 11.00. Au ajuns pe picioare. După aceea au început să-i aducă SMURD-ul. Imediat a trebuit să intrăm cu ei în sala de operaţii, pentru că aceste arsuri de profunzime mare au efect de garou şi împiedică circulaţia sângelui. Primele 24 de ore sunt vitale în astfel de cazuri.
Şi apoi?
Le facem în fiecare zi o toaletă amănunţită, care se apropie ca şi complexitate de intervenţiile chirurgicale. Deci, cu anestezist, întrucât schimbarea pansamentelor e extrem de dureroasă. Aşa că pentru noi e ca şi cum am avea câte 12 operaţii în fiecare zi. După ce pacienţii vor fi echilibraţi, vor urma operaţii mai complexe. Se vor recolta ţesuturi din alte părţi ale corpului.
Ce spuneau răniţii când au ajuns?
Majoritatea erau inconştienţi din cauza şocului, dar şi a noxelor pe care le-au inhalat. Faptul că incendiul a fost într-un mediu închis a fost un factor agravant. Oamenii au inspirat direct fumul, n-au fost ferestre sau aerisiri. Erau arşi pe suprafeţe între 10 şi 55% din corp. Astea sunt suprafeţe mari, să ştiţi.
Acum sunt conştienţi?
11 dintre cei 12 pe care-i avem internaţi sunt conştienţi, da. Dar evoluţia lor este imprevizibilă. Oricând se poate decompensa una dintre funcţiile lor. Marele atu este că sunt tineri, oameni între 20 şi 40 de ani.
Care e starea lor de spirit? Aţi apucat să vorbiţi cu ei?
Foarte puţin. Ei sunt sedaţi şi durerile sunt controlate prin analgezice. Aşa că ei nu percep durerea acum. Dar o să fie traumatizant în această perioadă de toaletare repetată, apoi operaţii, apoi pansamentele de după operaţii. Vorbim de perioade cuprinse între o lună şi două luni şi jumătate. La vizitele pe care le-am făcut în aceste zile am observat că sunt un pic lipsiţi de reacţie. Un singur pacient era într-o stare mai bună şi m-a întrebat ce s-a întâmplat cu prietena lui. Restul sunt destul de dezorientaţi, nu ştiu cum să reacţioneze.
Se vor recupera complet?
Vor rămâne marcaţi de cicatricile pe care le vor avea şi care vor fi pentru toată viaţa. Nu ştiu dacă sunt şanse de recuperare totală. La unii da, la aţii chiar îmi e greu să spun. Azi poate să fie foarte bine şi mâine…
Sunt arşi pe faţă?
Da, cei mai mulţi au arsuri pe faţă, pe membrele superioare, deci, partea de sus a corpului a fost afectată. Probabil că focul a căzut din plafon sau ei, când au încercat să iasă, şi-au lăsat capul jos şi şi-au acoperit capul cu mâinile, unii dintre ei aşa susţin. Dar n-am apucat să vorbesc cu fiecare despre momentul incendiului. N-am avut timp de asta pentru că am stat non-stop în sala de operaţii.
Aţi mai trăit momente ca acesta de când lucraţi în spital?
Nu. De o amploare atât de mare, nu. Am simţit asta şi prin răspunsul colegilor mei. Au venit din proprie iniţiativă medici pensionari, a venit doamna doctor Marinescu, şefa secţiei de chirurgie plastică de acum 10 ani. Are 67 de ani şi ne-am trezit cu dânsa aici. A venit şi o colegă care era în concediu de maternitate. A fost o mobilizare incredibilă. Mulţi stăteau pe holuri, veniseră doar ca să ne susţină. Au fost 47 de doctori şi 67 de asistente în noaptea de vineri. Au stat de la miezul nopţii până sâmbătă la prânz când am terminat operaţiile.
Dacă eraţi plecat din Bucureşti în acea noapte ce se întâmpla?
Veneam. Sunt militar. Se dă alarma. Sună telefonul şi ne urcăm în maşini şi venim la spital. Poţi să ai perioade în care operezi până la 12 noaptea apoi să fie nevoie să rămâi încă două zile non-stop în spital.

Aveţi copii?
Am două fete. Te gândeşti la copiii tăi când operezi oameni atât de tineri, sigur că da. În plus, soţia mea e arhitect, am înţeles că au fost mulţi arhitecţi la acel concert. Mi-a dat mesaj cu numele a doi colegi de-ai ei. M-a întrebat dacă au ajuns la mine. Ulterior am aflat că au decedat. A fost greu.

Sursa articolului: http://adevarul.ro/news/eveniment/incendiul-clubul-colectiv-cand-intrat-inauntru-era-liniste-desavarsita-auzeau-doar-telefoanele-sunand-continuu-1_5637b5f1f5eaafab2c3efef8/index.html?ref=yfp

Scrisoare deschisa de la un martor al tragediei din Club Colectiv

Va scriu pentru ca am reusit sa ies la timp din Colectiv si am vazut toate operatiunile smurdului, pompierilor, salvarii, jadarmilor si politistilor. De-asta am convingerea ca intr-o situatie de amploare (un cutremur de peste 7 grade, sa zicem), vor pieri incredibil de multi bucuresteni. Daca veti actiona ca acum, la un an dupa ce n-ati reusit sa gasiti supravietuitorii accidentului din Apuseni, pe cei din lacul Siutghiol, singura sansa este sa plecam toti, absolut toti din tara asta. Sa ramaneti singuri, sa va plimbati in liniste printre mormanele de moloz si polistiren din ruinele Bucurestiului.

Citesc peste tot despre mobilizarea exemplara a fortelor de interventie si-mi vine sa urlu: care mobilizare? nimeni nu a stiut ce sa faca, haosul intre pompieri, smurd si salvari a fost mai mare decat in randul oamenilor care au reusit sa iasa la timp. Cei mai multi dintre supravietuitori au fost scosi de cei iesiti in prima linie, nu de pompieri.

Asadar va intreb deschis si astept un raspuns detaliat: ce-o sa faceti, care sunt pasii in cazul unui cutremur si cum va pregatiti oamenii – atat cei care intervin in situatii de urgenta cat si pe noi, cetatenii. Cum pregatiti invatatorii si copiii din scoli. Pe cei din institutii publice, pe cei din blocurile si casele vechi, pe turistii care se ingramadesc cu miile in hrubele din centrul vechi.

Stiu, sunt foarte multi; singura sansa este sa incepeti de azi. Au fost mai putin de 200 de raniti si toate spitalele din bucuresti (oras de peste 2 milioane) au fost coplesite?? Nu exista sange, plasma, medicamente specifice. Ce-o sa fie cand vor fi mii? Dar zeci de mii? Foarte multi traiesc in blocuri de peste 50 de ani, toate predispuse prabusirii. Doar ei sunt zecile de mii.

Mai jos descriu ce s-a intamplat pas cu pas in seara de vineri cu noi si cu voi. Hotarati singuri daca v-ati mobilizat exemplar.

In club nebunia a inceput exact asa cum a declarat toata lumea: focul s-a intins de la o flacara de cativa centimetri si a urcat la tavan in cateva secunde. In primul moment parea ceva minor, vocalul trupei a cerut un extinctor. A aparut imediat un bodyguard cu un tub de dimensiunea stingatoarelor de masina. A imprastiat un fel de spuma de ras intr-un jet penibil care nici macar n-a ajuns pana la flacara. S-a lasat pagubas in urmatoarea secunda, noi am inceput sa cautam iesirea. Desi eram relativ aproape, surpriza: usile erau deja blocate de oameni, eu reactionasem lent. Spatiul de intrare in club este un vagon de santier, metalic, pe laterala caruia este decupata usa dubla de pvc/termopan. Doar una dintre usi era deschisa, insa a doua a cedat repede. Am reusit sa ies chiar cand valul de fum negru, fierbinte, s-a repezit spre noi. Din spate s-a auzit un bubuit, cineva a strigat “o sa explodeze, fugiti!”. Eram deja afara. Trei dintre prietenii mei, si ei. M-am indreptat spre curtea mare sunand la 112 (ora 22:33). De data asta surpriza buna: stiau deja, pompierii sunt pe drum. Mi-am cautat din priviri prietenii.

Pana in momentul acesta nu-mi parea nimic foarte grav. Apoi m-am intors la intrarea in club. O mare de trupuri in vagonul metalic din care ieseau maini intinse. Cativa oameni trageau de ele. Prietena care iesise ma intreba disperata daca i-am vazut sotul, daca iesise. Nu, nu il vazusem.

Am inceput sa trag si eu de maini. “Ne rupeti picioarele, nu mai trageti”. Oamenii erau cazuti in multe straturi, cu picioarele prinse jos. Cu greu reuseam sa extragem cate unul si-l puneam cativa metri in spate. In curand spatiul s-a umplut, am inceput sa-i punem in laterala. Cineva m-a rugat sa caram o fata pana in curtea mare. Inca niciun pompier, nicio salvare. Aparusera doi politisti, li se striga “unde sunt pompierii”. Se auzeau sirene, cineva striga “s-au ratacit pe drum!” (nu stiu daca asta e un adevar, multi au spus asa - e complicata intrarea in clubul asta). I-am rugat pe cei 2 politisti sa puna mana sa ajute oameni: noi nu avem voie, pompierii fac asta.

Am dat un sms sotiei plecata din Bucuresti (ora 22:50), gandindu-ma ca raman fara baterie si o sa auda stirile mai tarziu. “Sunt ok, nu-ti face griji daca o sa vezi stirile”. Am folosit toata seara reperul minutului cu sms-ul.

La intrare mainile intinse erau acum negre. Si fierbinti.Cand ii scoateam unii aveau gura plina de sange, nu stiam decat ca misca toti. Unui baiat pe care il scosesem afara inca ii ardeau hainele si parca nu vedeam asta. Cineva a inceput sa i le rupa.Cativa incercau sa sparga fara succes lacatele de la usa laterala a vagonului de fier.Dupa inca un drum in curtea mare a aparut masina de pompieri si in curand 2 salvari. Cativa au inceput sa intinda furtune. Salvarile au fost imediat coplesite, sa vina multe, sa vina mai multe. Nu veneau, accesul e dificil. Sa-i ducem in strada, a strigat cineva inspirat si operatiunea a inceput instantaneu. Mutau oameni din curtea mica in rondul de la Maternitatea Bucur. Acolo erau deja cateva salvari si smurd. Toti insa au ramas acolo, blocati si nauciti, nestiind cum sa procedeze - accesul e dificil. N-a iesit nici macar o targa din smurd sa alerge spre intrarea clubului atunci, nici una. Toti din masinile astea se-nvarteau panicati asteptand ordinele haotice. Noroc ca oamenii aduceau in viteza raniti si salvarile au inceput sa-i preia.

Repede inapoi. Doi pompieri foarte tineri isi pusesera mastile sa intre. Au iesit insa destul de repede si au inceput sa se dezechipeze. “ Ce faceti, e plin de oameni inauntru. Nu mai avem oxigen. Luati alte butelii. Nu avem, trebuie sa vina.”Aici ar trebui sa fac o pauza de 100 de ani. Cati oameni or fi murit pana sa vina ceilalti pompieri cu alte butelii?

La al doilea drum in strada caram un tip corpolent impreuna cu alti 2. L-am pus langa roata din spate a unui smurd si am fugit inapoi. Cativa jandarmi au blocat gangul, cred ca ceilalti 2 au trecut printre ei, eu nu. S-a facut cordon, a inceput mobilizarea. M-am intors langa smurd, un pompier ii facea masaj cardiac tipului corpolent si chel. “Ai nevoie de ceva? Un balon, ar trebui un balon”. Urmatoarea salvare era la 2 metri, am cerut un balon. A venit o asistenta/medic repede si l-a schimbat. Avea parul castaniu prins intr-o coada lunga, actiona rapid si exact. E salvat, mi-am spus.

Incepusera sa vina foarte multe ambulante, jandarmii faceau perimetru incercand sa scoata privitorii din strada, se umpluse de televiziuni. Trecuse peste jumatate de ora. Inauntru nu stiu daca mai traia cineva. “Probabil nu era nimic de facut, s-a intamplat atat de repede totul incat nu avea nimeni ce sa faca.” Asta spun multi oameni care au fost acolo.

Am sunat unul din prietenii cu care iesisem. Statea aproape, fugise sa ia haine, o patura, apa. Brusc, mi-a venit o idee. Cu o ora mai devreme taxiul ma adusese gresit la concert, la capatul strazii. Auzisem muzica din strada, vazusem niste geamuri. Am fugit acolo, pe Tabacarilor, unde erau parcate 2 masini de pompieri. Langa ele probabil soferii. “Ce faceti, de ce stati, sunt geamuri inspre strada. Sunt blocate, am incercat”. Nu-mi venea sa cred, m-am dus spre geamuri. Erau blocate cu bca pana in partea de sus unde era o gura de ventilatie. Bca-ul acela care zboara la un ciocan, mi-am spus. N-am inteles pana acum de ce acele geamuri imense n-au fost eliberate de bca si folosite ca intrare in club. Sunt in strada, nu poate fi invocat accesul dificil.

In piata era acum nebunie. Pompieri, smurd, ambulante, vanzoleala. Jandarmii facusera cordon. Aparuse o masina de pompieri – centru de comanda, m-am oprit vizavi de ei. “Pregatiti centrala, care e codul? 131 sau 141? E 131”. Deschid usi, apasa butoane, invart 2 foi A4. Dupa cateva minute: “Baai, e 141, am primit eu sms acum”. (poate eu am inteles gresit numerele, voi insa sper ca ati priceput situatia). 15 metri mai incolo, langa roata din spate a unui Smurd, cineva punea cearsaful alb peste un tip chel si corpolent.

De la inca 100 de metri, prietena care-si cauta sotul ne-a dat prin telefon prima veste ingrozitoare. Am aflat inca una abia a doua zi.
Ne-am reintalnit afara peste minute bune. Venisera si parintii lui si alte 2 prietene. Blitzurile si microfoanele ciuguleau din ei fara mila. Am plecat de acolo sa putem sa ne privim ingroziti in liniste.
La 4.10 treceam pe jos, spre casa, pe langa gardul Casei Poporului. Macarelele de la Santierul Neamului erau puternic luminate. Nu se poate, mi-am spus, asa trebuie sa fie noaptea, luminate. Apoi am auzit voci, indicatii de santier, nu fantasmam, se lucra.
Ei bine, vreau un raspuns si la intrebarea asta: la ce spital, scoala, autostrada se construieste si noaptea in tara asta?
Nu vrem demisia, probabil o sa vina altii si mai nepregatiti. Ati fost acolo si ati vazut. Vreau sa raspundeti la intrebarea de la inceput:
Ce-o sa faceti, care sunt pasii in cazul unui cutremur si cum va pregatiti oamenii – atat cei care intervin in situatii de urgenta cat si pe noi, cetatenii. Cum pregatiti invatatorii si copiii din scoli. Pe cei din institutii publice, pe cei din blocurile si casele vechi, pe turistii care se ingramadesc cu miile in hrubele din centrul vechi.

Multumesc pentru raspuns,
Adrian C.
Sursa articolului: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20549626-scrisoare-deschisa-martor-tragediei-din-club-colectiv-catre-raed-arafat-comandamentul-pentru-situatii-urgenta.htm

Inca o marturie a altei persoane http://alexteodorescu.blogspot.ro/2015/10/cum-m-ocolit-moartea-ieri-30-noiembrie.html

traire cadru medical https://onisaiema.wordpress.com/2015/11/02/singurul-moment-de-sinceritate/

Strigătul de alarmă al unui medic: "Ne ia dracu pe toți!"

Medicul Cosmin Humulescu de la Spitalul Clinic Colțea, care a tratat persoane rănite în incendiul de la clubul groazei, povestește pe pagina sa deFacebook că noaptea de vineri a fost una fără precedent pentru el, atrăgând în același timp atenția asupra deficitului de personal din spitale.

"Ce ne facem în cazul unei calamități cu 2000 de victime???? Răspuns- Ne ia dracu pe toți!!!!", scrie medicul, denunțând în termeni foarte duri impasibilitatea românilor.

Iată postarea medicului:

"Fac parte din gașca *șpăgarilor*. De regulă mă emoționez greu. Noaptea trecută a fost una fără precedent pentru mine. Am aflat destul de târziu despre eveniment - pe la ora 1. L-am sunat pe colegul meu care era de gardă la Spitalul Clinic Colțea (atenție!- spitalul clinic, NU DE URGENȚĂ). Mi-a spus că e o imagine de coșmar. M-am îmbrăcat, am luat un bax de apă și în 10 minute eram la spital. Așa a fost pentru majoritatea, oamenii nu au fost chemați ci AU VENIT!! Una din asistentele noastre a venit din Voluntari, fără remunerație, fără șpagă, plătindu-și taxiul din salariul ei de 1100 de lei, salariul cu care crește un copil de 15 ani. De ce? Din omenie, din empatie, din ce motiv vreți voi, să ajute niște oameni cărora li s-au topit bancnotele "de șpagă" în buzunar, împreună cu buletinele.
7 victime au fost duse la Colțea. Cea mai puțin gravă era o fată cu arsuri pe 20% din suprafața corpului. Vi se pare puțin? pentru ea au însemnat ambele brațe și fața!!! Cei mai gravi erau 2 băieți cu arsuri pe 55% din suprafața corpului. Unul dintre ei a trebuit să fie intubat, s-a pus problema unei come induse, dar, medicul anestezist s-a temut că nu se va mai trezi așa că a fost intubat treaz, doar cu analgezie. În terapie intensivă era un miros de fum, provenit doar din aerul expirat de cei arși. Absolut toți aveau fața arsă - și căile aeriene. S-au mobilizat toți medicii din secția de chirurgie. Șeful secției, prof. Traean Burcoș, debrida și curăța arsurile cot la cot cu rezidenții dumnealui. A venit personal de pe toate secțiile spitalului. Au fost 40 de cadre medicale pentru 7 victime. Atenție! cadre medicale înseamnă medici, asistente, tehnicieni, infirmiere, brancardieri. Numai un imbecil își inchipuie că deficitul de personal este numai în rândul medicilor. Deci la întrebarea - de câte cadre medicale este nevoie pentru 180 de victime? răspuns- cam de 800-1000. Cam câți sunt disponibili la ora actuală în București? Păi cam ăștia am fost toți! Aoleo....păi și noi ce ne facem în cazul unei calamități cu 2000 de victime???? Răspuns- Ne ia dracu pe toți!!!!
Bolnavii de la Colțea au fost, chipurile, bolnavi triați, cu leziuni mai puțin grave. M-am gândit cu groază la ce a fost la Floreasca sau la Arși, etc. Femei și bărbați cu fețele arse, fără păr pe cap, cu ochii tumefiați și cu lacrimi de sânge.
Și ce face românul? Nimic!!!!! În seara asta cârciumile sunt din nou pline în București. Așa că acest mesaj este pentru TINE, IMBECILULE, care te afli într-o stare de sănătate aparentă și din acest motiv stai relaxat și nu esti preocupat. Pentru TINE, CRETINULE, care la 40 de ani și la primele semne de boală vii la doctor și spui că vrei "să te facă bine, că ție ți-a luat 1 milion pe lună la sănătate" - IEȘI LA PROTEST, IMPLICĂ-TE, fă ceva cu substanță, lasă dracu episodul din las fierbinți. Dacă nu pentru tine fă-o pentru MĂ-TA, aia pe care o aduci la internare vinerea (...), doar pentru că vrei tu sa te duci la Predeal să mănânci pleșcoi în weekend. Fă-o pentru frații tăi, pentru copii tăi care ies la distracție în niște locuri care în mod legal nu ar obține autorizație de funcționare nici ca siloz.
Veșnică recunostință "șpăgarilor" din spitalele bucureștene! Ați dat dovadă și de această dată de un maxim profesionalism!

EDIT: Scopul acestei postări nu este acela de a atrage recunoștință! Sper că mesajul se va întelege corect. Ar fi bine să nu mai bezmeticim precum muștele fără cap".
Sursa articolului: http://www.cotidianul.ro/strigatul-de-alarma-al-unui-medic-ne-ia-dracu-pe-toti-270635/

Consumati suc de sfecla rosie-reduce hipertensiunea arteriala si ajuta ficatul

Sfecla roşie, aliat de nădejde în combaterea hipertensiunii arteriale. O cură cu această rădăcionasă face minuni pentru ficat

Bogată în magneziu, zinc, iod, calciu, nitraţi naturali şi sodiu, sfecla roşie este un aliment care nu ar trebui să lipsească din meniul celor care vor să ducă un trai sănătos. Ca şi în cazul altor legume, proprietăţile sale benefice au fost descoperite din vechime. Unul dintre primii medici ai Evului Mediu care au folosit-o pentru prepararea de medicamente este Paracelsus, care îi folosea puterile tămăduitoare pentru tratarea mai multor boli. Încă din antichitate, chinezii considerau că sfecla roşie are puterea de a întări inima şi de a purifica sângele, notează site-ul imaginea.info. Grecii antici o consumau pentru când se confruntau cu stări febrile. În credinţa populară românească, însă, această rădăcinoasă nu avea un renume prea bun, existând credinţa că dacă un bărbat şi o femeie mănâncă din aceeaşi sfeclă roşie iubirea dintre ei va dispărea. Dincolo de aceste credinţe arhaice, studii recente au relevat că sucul de sfeclă roşie are efecte uimitoare în lupta cu bolile generate de ritmul de viaţă stresant din prezent, cum ar fi hipertensiunea arterială. Un grup de cercetători de la Institutul de Cercetare William Harvey de la Londra. Ei au constatat că persoanele care consumă 250 ml de suc din sfeclă roşie au tensiunea arterială mai scăzută în primele 24 de ore. Responsabili pentru scăderea tensiunii ar fi nitraţii din sfecla roşie, care ar avea un impact mai puternic asupra bărbaţilor, deoareceorganismul acestora procesează mai uşor nitratul din surse naturale.


Ţine memoria în priză

Totodată, nitraţii din sfecla de roşie sunt responsabili pentru menţinerea sănătăţii creierului, potrivi studii efectuate în urmă cu câţiva ani de Universitatea Wake Forest din SUA. Cercetătorii susţin că sfecla roşie consumată frecvent contribuie la menţinerea sănătăţii creierului prin stimularea fluxului sanguin. Odată cu înaintarea în vârstă, unele zone ale creierului primesc mai puţin sânge, aspect ce poate duce la instalarea demenţei sau tulburărilor de memorie. Alte legume care conţin cantităţi importante de nitraţi sunt ţelina, varza, spanacul şi salata verde. Sfecla roşie este recomandată şi în boli ale ficatului, contribuind la detoxifierea acestuia şi la eliminarea pe cale naturală a grăsimilor acumulate la nivelul acestui organ. Sucul de sfeclă roşie protejează celulele hepatice şi poate chiar preveni evoluţia hepatitelor cronice spre ciroză sau spre cancer hepatic. Există totuşi restricţii privind consumul de sfeclă roşie. Consumată în exces, aceasta poate cauza paralizie temporară a corzilor vocale, dar şi tulburări digestive (greaţă, vărsături), hipocalcemie, hipotiroidism, hipovitaminoză A. În cazul diabeticilor este recomandat ca aceştia să consulte medicul specialist înainte de a consuma această legumă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru persoanele care suferă de afecţiuni ale rinichilor sau ale vezicii biliare.

Sursa articolului: adev.ro/nx4e5e

Ce trebuie să ştii despre sticlele de plastic pe care le cumperi din magazin

Sănătatea poate fi pusă în pericol atunci când alegi să cumperi o anumită sticlă de plastic care conţine apă îmbuteliată, mai ales dacă vrei să o refoloseşti, relatează Healthy Holistic Living.

Mulţi oameni nu au auzit niciodată de semnele care sunt trecute pe spatele sticlelor de plastic, iar alţii pur si simplu le ignoră. Specialiştii susţin că este important să cunoşti ce însemna fiecare semn cu care este marcată orice sticlă de plastic. Asta pentru că orice fel de plastic conţine substanţe chimice care pot provoca diferite probleme pentru organismul uman.

Iată ce însemnă fiecare simbol în parte care este trecut pe spatele sticlelor din plastic şi de ce trebuie să ţii cont:
PET sau PETE

PET este unul din materialele plastice cele mai frecvent utilizate în produsele de consum, şi se găseşte în marea parte în sticlele de plastic care conţin apă îmbuteliată. Acest ambalaj este destinat pentru recipiente de unică folosinţă. Utilizarea repetată creşte riscul de dezvoltare al bacteriilor. Aceste sticle pot elibera metale grele şi substanţe chimice care afectează echilibrul hormonal. Plasticul de tipul PET este dificil de decontamint, iar o curăţare corespunzătoare necesită substanţe chimice nocive.


HDP sau HDPE

Plastic HDPE este plasticul rigid folosit pentru a face cutii de lapte, detergent şi sticle de ulei, jucării, şi unele pungi de plastic. Acest tip de plastic practic nu conţine chimicale. Expertii recomandă să alegi aceste sticle atunci când cumperi apă îmbuteliată, pentru că sunt, probabil, cele mai sigure şi astfel, să conţin cea mai curată apă pe care o poţi găsi pe piaţă.


PVC sau 3V

PVC-ul este un material plastic moale, flexibil, folosit pentru a face transparent un anumit ambalaj alimentar. Se găseşte în sticlele de ulei, inelele de dentiţie pentru copii şi în jucăriile pentru animalele de companie. Acest tip de plastic eliberează 2 substanţe chimice toxice care afectează hormonii din corpul tau. Expertii recomandă pe cît posibil să eviţi să cumperi un produs care conţine astfel de plastic.


LDPE

Acest plastic nu trebuie utilizat în producţia de sticle, chiar dacă nu produce substanţe chimice în apă. Cu toate acestea, nu este o idee bună să cumperi un produc care conţine acest tip de plastic, pentru că el conţine substanţe chimice periculoase care pot altera unele produse de consum.


PP

Este un alt tip de plastic de culoare albă sau semi-transparent, folosit ca ambalaj pentru siropuri şi cupe de iaurt. Acest tip de plastic are calităţi excelente care rezistă la tranzitul de temperatură. Când este încălzit, aceasta nu se topeşte. Astfel, este relativ sigur. De asemenea, serveşte ca o barieră bună împotriva umezelii, grăsimii şi substanţelor chimice.


SURSA ARTICOLULUI: http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/ce-trebuie-sa-stii-despre-sticlele-de-plastic-pe-care-le-cumperi-din-magazin-14859820